MUCOPOLIZAHARIDOZA TIP III (MPZ III)
SINDROM SANFILIPPO
SINDROM SANFILIPPO
Paula Grigorescu-Sido
Definiţie
MPZ tip III (Sindromul Sanfilippo, după numele medicului, care l-a descris, în anul 1963) constă în acumularea unui mucopolizaharid – heparan-sulfatul, secundară deficitului a patru enzime:
Genetica
Genele care codifică sinteza acestor enzime sunt localizate pe braţul lung al cromozomului 17, pentru primele două enzime (17q25.3 şi 17q21) şi pe braţul lung al cromozomului 12 (12q.14) pentru cea de a patra; localizarea genei nu este precizată pentru cea de a treia enzimă menţionată. Boala se transmite autozomal recesiv (v. boala Gaucher).
Epidemiologie
Boala are caracter panetnic, cu o incidenţă de 1 la 150.000 nou născuţi.
Tablou clinic
Deşi MPZ tip III este heterogenă din punct de vedere al deficitului enzimatic, tabloul clinic este practic acelaşi, nepermiţând diferenţierea între cele patru subtipuri ale bolii. Caracteristic pentru MPZ tip III este asocierea unei degenerări neurologice severe, cu modificări somatice minime. Debutul are loc între vârsta de 2 - 6 ani, vârstă până la care copilul se dezvoltă normal. Se instalează: hiperreactivitate; agresivitate, retard în dezvoltare, tulburări de somn; surditate, convulsii; limbajul este sărac, pronunţia dificilă iar unii pacienţi nu pot învăa să vorbească.Între 6 şi 10 ani, survine o demenţă progresivă. Tomografia computerizată cranio-cerebrală arată prezenţa unei atrofii cerebrale, care progresează cu vârsta. Suferinţa somatică este discretă: trăsăturile feţei uşor infiltrate, modestă hepato-splenomegalie (îndeosebi la copii), hirsutism; la majoritatea pacienţilor, pubertatea se instalează precoce.
Diagnosticul specific se stabileşte prin dozarea activităţii (în leucocite sau fibroblaşti) a enzimelor, care la pacieniţ are valoare foarte redusă.
Tratament specific nu dar există, dar se derulează studii avansate care dau speranţe pentru utilizarea preparatului Zavesca (miglustat).
Profilaxia bolii într-o familie în care există un copil cu MPZ tip III este posibilă prin diagnostic prenatal (biopsie de corion vilozitar în săptămâna XII-a sau amniocentez? în săptămâna XVI-a de gestaţie). În ţara noastră, se stabileşte diagnosticul specific pentru subtipul III B al bolii; în Centrul de Patologie Genetică Cluj, unde au fost diagnosticaţi până în prezent şase pacienţi.
Laboratorul pentru diagnosticul bolilor lizozomale functioneaza in cadrul Catedrei de Biochimie Medicală, Universitatea de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu" Cluj-Napoca, Romania.
Pentru detalii : http://www.drugan.tk
